- Am prieten, ştii..
- Scrie pe Facebook?
- Ce?
- Că ai prieten.
- Ăăă, nu cred..
- Atunci nu e oficial! Sunt bine!
- Căcat, n-am dormit deloc azi-noapte! Nu îmi spune că trebuie să mut şi mesele astea!
Nu primi niciun răspuns. Bombăni puţin, pentru că era duminică dimineaţă totuşi, şi abia ce dăduse cu mopul prin toată sala.
Nu dormise mai mult de jumătate de oră în ultimele două zile. Păi pleci din oraş ca să dormi? Pleci ca să cunoşti lume, ca să te simţi bine, ca să muţi mese la 7 dimineaţa..
Dar nu o deranja. Muta mesele cu cine trebuia, nu o interesa mai mult. Dar azi nu avea chef. Ştia că trebuia să plece înapoi acasă în câteva ore, şi nu îi stătea gândul la nimic.
Îşi pune căstile în urechi şi îşi dădu seama că a rămas singură în sală. Acum e momentul, se aşează frumos pe un scaun şi îşi aprinde o ţigară.
- Asta e ţigara de după?
Zâmbeşte. Şi peste muzica din căşti, vocea e suficient de puternică în sala pustie.
O ia în braţe şi o sărută pe gât. Ştie care sunt regulile, şi totuşi, întinde coarda de fiecare dată, testează terenul, să vadă, poate azi...
Ea închide ochii şi se lasă ţinută. Abia acum îşi dă seama cât de obosită e de fapt.
- Ţi-e somn? Te-am obosit prea tare azi-noapte?
Râde foarte încet.
- Da, groaznic.
Râde şi el. Apoi se lasă liniştea.
* * * * *
3 noaptea. Mâine apar participantii şi ea nu poate dormi.
Nu am chef aaaazi,
Nu am chef aaaazi,
N-am chef de nimic...
Nu e Vama, e o tipă. Şi se aude de sub geamul ei.
Zâmbeşte şi scoate capul pe geam, la timp pentru refren.
- Mai primiţi una?
- Hai mă, că-ţi fac o serenadă. Abia atunci aude şi chitara.
Îl ştiu de undeva, se gândea în timp ce închidea uşa camerei. Îmi amintesc de un Lancer, de Cargo...
- Noi ne ştim din Cişmigiu, bă!
- Mi-ai răspuns la întrebare.
- Ştiu.
Îi place ceva la el. Nu arată extraordinar, dar e dat naibii de deştept. E prietenul de bere ideal. Se aşează lângă el, în timp ce termină melodia şi pune chitara la loc. Ea îşi pune mâinile în jurul ei şi închide puţin ochii.
- Ţi-e frig?
- Prea puţin.
E şi răcită. A răspuns fără să deschidă ochii, şi a tresărit puţin când a simţit că e pusă jos şi luată în braţe, dar nu a reacţionat.
- Mai bine?
- Prea puţin.
Râd toţi.
- Eşti genială.
- Ştiu.
O pupă pe obraz. Ea zâmbeşte.
- Coaie, voi o să vă futeţi fix aici.
Râd amândoi. Răspunde doar ea.
- Rău. Groaznic!
Râd din nou.
- Hai că vă las. Mâine vezi că te trezesc!
Mai mult de un 'Aha' nici nu spera să audă, şi cum l-a primit, a fugit.
- Eşti drăguţă.
- Merci.
- Serios, eşti cam cea mai drăguţă de aici.
- Serios?
- Da, dar ai prieten. O împinge.
Ea se trage mai aproape de el.
- Ştii cum se spune, femeile sunt ca locurile de parcare.
- Adică?
- Alea bune sunt luate, şi ce a rămas sunt pentru handicapaţi.
El râde.
- Ştii ce bine ne-am potrivi noi...
Ea râde. E o glumă.
- Scrie pe Facebook?
- Ce?
- Că ai prieten.
- Ăăă, nu cred..
- Atunci nu e oficial! Sunt bine!
- Din câte ştiu, pe al tău scrie.
- Ce?
- Că ai prietenă.
- Şi ce, mă?! Noi glumim aici.
- Ok, vorbim înainte de plecare.
- Hai mă, crezi că eşti chiar aşa, 'femme fatalle'?
- Ştiu că sunt.
Râde iar.
- Eşti tare, pe bune.
Se apropie şi mai tare de gâtul ei şi îi şopteşte:
- Chiar eşti.
Ea nu îi răspunde, tot ce trebuie să ştie e că stă bine cu spatele lipit de pieptul lui, chiar dacă afară e răcoare şi e 4 noaptea.
* * * * *
Mi-a venit o idee, şi am chef să scriu. Nu prea contează dacă, cine şi de ce citeşte asta.
O să fie scurtă, ca să nu apuc să mă plictisesc.
Paa :)
Un comentariu:
interesanta sa sti .... mi-a placut faza cu facebook-ul ... chiar ca e tare :P
Trimiteți un comentariu