Da?

Te crezi inteligent, crezi ca esti lipsit de prejudecati, esti impacat cu soarta ta, crezi ca ai dreptate cand arati spre cateva persoane si spui ca din cauza lor ne merge prost. Simplu, nu?

Nu.

Problema este in noi toti. Degeaba esti rocheras, dai din cap, si il arati cu degetul pe cel care-si numara bacnotele de 50 de lei si se lauda cu valoarea lui. Degeaba esti manelist, si-i declari pe toti cei cu par lung si pasiune pentru solo-uri de chitara electrica satanisti. Degeaba esti batran si acuzi tineretul de lipsa de respect, pentru ca vin obositi de la munca si nu-ti dau locul din troleu cand te intorci de la plimbarea placuta din Cismigiu. Degeaba esti tanar si-i acuzi pe cei in varsta de tot ce se intampla in jurul nostru. Degeaba ne gasim scuze si ii aratam cu degetul indignati pe guvernanti, pentru ca tot noi suntem cei care i-am votat, sau care am ignorat cu totul subiectul.

Problema nu este sus sau jos. Nu este cu cei saraci sau cu cei bogati, cu profitorii sau cu oamenii cinstiti. Ea este prezenta in fiecare dintre noi. Lasam oboseala si scarba sa ne domine, renuntam, intoarcem spatele si ne spunem ca o sa fie mai bine. Dar nu e adevarat.

Mai tarziu, o sa ne dam seama de ce anume am facut si o sa regretam amarnic. O sa ne para sincer rau ca nu ne-am zbatut, ca nu am urlat din toata gura si ca nu ne-am prezentat punctul de vedere, indiferent daca vorbim despre o cearta intre prieteni sau despre un razboi nuclear.

Da? Contrazice-ma, daca poti. Dar nu cred ca mai exista persoana in Romania care sa poata spune ca nu a inchis ochii si a lasat de la el. Ne batem joc de noi, pentru ca, desi ne credem occidentali si ne mandrim ca avem libertatea de a alege, functionam in continuare pe principiul fatalist 'Asta e, n-am ce sa fac.'

Sfarsit de drum.

Greutati. Pf.
Sunt inca mica, inca noua in viata, si totusi am avut parte de greutati, dar am avut si noroc in viata.
Sa incep cu partile rele? As putea umple pagini cu gandurile mele. Cum am fost fraiera, m-am lasat folosita in atatea randuri, ca apoi sa fiu vorbita pe la spate. Cum mi s-au interpretat cuvintele, si a iesit cu totul altceva. Cum cele mai adanci secrete ale mele, incredintate celor doua prietene pe care le-am avut, au ajuns sa fie fapte bine cunoscute in grupul nostru. Cum eu spuneam ceva, si zece minute mai tarziu mi se reproduceau cu totul altfel cuvintele. Cum multe persoane s-au intors impotriva mea, si eu nu le-am facut nimic personal, in sensul ca ne salutam si cam atat. Cum acum eu zic 'Buna!' si tot ce primesc e o privire rece si, eventual, o aprobare scurta din cap, din partea unei persoane cu care nu am avut absolut nimic.
Si lista continua cu foarte multe astfel de prostii, care ma dor si, in acelasi timp, par sa se inample unei alte persoane, si nu mie.
Multumita lor, am reusit sa ma cunosc mai bine si sa inteleg ce ar trebui sa incerc si ce nu, cu ce fel de persoane sa ma asociez, si asa mai departe.
M-am schimbat, m-am maturizat, am invatat sa nu mai sper ca persoanele tin la mine, oricat de mult as tine eu la ele.
Marele meu noroc a fost, si este in continuare, faptul ca nu am trecut prin toate astea de una singura. O persoana, in mod special, a fost acolo pentru mine si pentru asta ii voi fi recunoscatoare pentru tot restul vietii, indiferent de ce va urma.
Ma aflu la sfarsitul copilariei mele. In urma, las jocuri, durere prosteasca, ce ar fi putut fi evitata daca nu lasam inima sa o ia inaintea ratiunii, si amintiri, toate dulci-acrisoare, cu un anume spirit si cu o anume alura in mintea mea.
Iar in fata, vad o gradina mare, plina cu flori minunate, care abia asteapta sa fie culese. Si, in centrul acelei gradini, se afla o statuie. E statuia femeii care vreau sa devin.

Liniste.

Hello!

Consider blogul ca cel mai scurt, mai direct si mai in ochii lumii mod de a te exprima, de a comunica, si de a spune ce nu ai apucat, probabil, sa spui vreodata.
Am citit cateva bloguri ieri si unele 'postari' m-au deranjat extrem de tare. Astfel, cum probabil nu o sa apuc sa dau replica in fata (nu pentru ca nu as avea curajul, ci pentru ca stiu ca ma bat cu valurile degeaba), voi incerca sa raspund si sa explic aici tot ce simt nevoia.

Temele pe care intentionez sa le abordez sunt diverse si fara prea mari legaturi intre ele, asa ca nu o sa fiu usor de urmarit, decat daca se intelege din prima ca blogul asta nu e un tot unitar, si o adunatura de idei de-ale mele.

Merci de lectura! :)